Ciorba a fost, aproape intotdeauna, un aliment pe care oamenii l-au consumat încă din vechi timpuri. Se pare ca acest fel de mâncare își are originea în trecutul îndepărtat, arheologii descoperind vase ceramice de acum 5000 de ani care, se pare, erau folosite la depozitarea ciorbelor și supelor.
În acele timpuri, oamenii foloseau vase mari și rezistente, în care fierbeau laolaltă grâne, rădăcini tari de legume, boabe de fasole și carne, iar zeama rezultată era luată și utilizată în diverse scopuri. Astfel, s-au creat noi combinații de gusturi și arome, prin adăugarea unei varietăți de ingrediente. Supa sau ciorba preparată după aceste rețete era servită cu pâine prăjită, care se poate spune că a fost precursoarea crutoanelor.
Pâinea consumată alături de ciorbă era folosită, de multe ori, și pe post de lingură, ea fiind introdusă în ciorbă pentru a o absorbi și apoi consuma într-un mod mai eficient. Se proceda astfel, deoarece, la acea vreme, încă nu se inventaseră tacâmurile de care noi ne folosim în prezent.inDenumirea de supă (sau ciorbă) provine din cuvântul „suppa”. Originea acestui cuvânt nu se cunoaște cu exactitate. Unele izvoare istorice susțin că acesta este un termen de proveniență francă. Francii erau unul dintre cele mai puternice triburi germanice, care au ajuns să locuiască în fosta provincie romană Galia, devenind, ulterior, poporul francez.ventaseră tacâmurile de care noi ne folosim în prezent.Pentru bunica mea, esenţa sănătăţii era supa. Ea te scăpa de gripă, reumatism, toxiinfecţii alimentare. O ciorba de legume sau de pui era o injecţie cu anticorpi şi vitamine. Ceva-ceva e adevărat, ne-o spun şi medicii, şi nutriţioniştii. Astfel se explică faptul că supa şi ciorba sunt, alături de alte feluri de mâncare, nelipsite din meniul românilor. De fapt, după cum o spun istoricii, istoria ciorbei si a supei este, probabil, la fel de veche ca şi cea a gătitului. Ciorba a ajuns pe masa românilor dintr-un capriciu istoric, fiind fiartă, mai întâi, în ceaunele şi cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman. Era atât de strâns legată de imaginea trupelor de militari otomani, că şefii regimentelor de spahii erau cunoscuţi sub titulatura deciorbagii; poate şi pentru că lângă cortul lor se afla dintotdeauna cel al popotei, unde se făceau cele mai bune ciorbe de burtă sau de berbecuţi, aromate cu câteva fire de mentă, legume, piper şi, pentru ornament, pătrunjel proaspăt. În turceşte bine-cunoscuta fiertură poartă numele de çorba, cuvânt provenit din arabul šorba (šarâb).
Ciorba reprezinta in bucataria traditionala romaneasca unul dintre felurile principale de mancare. Indiferent ca este cu carne, peste sau cu legume acest preparat se regaseste in orice bucatarie din oricare colt al tarii. Oriunde te-ai duce in Romania, in orice restaurant ai intra, orice meniu ai cere, vei gasi cu siguranta cateva feluri de ciorba care sa-ti incante poftele culinare. De multe ori incercam sa retraim gusturile propriei bucatarii sau ale mamei sau ale bunicii. Fiecare dintre noi are un fel de mancare preferat si tind sa cred ca pe noi, romanii, ne unge la suflet o ciorba. Borsurile romanesti, zeama, supa, asa cum mai sunt denumite ciorbele, sunt renumite pentru ingredientele pe care le contin, acestea putand fi de multe feluri: cu carne, de legume, cu peste sau in amestec.
Bucataria romaneasca, a reusit de-a lungul vremii, sa-si pastreze traditia, chiar daca unele preparate au fost reinventate sau regandite. Bucatarii au stiut sa transmita urmasilor gustul mancarurilor noastre traditionale, acestia au imbunatatit si rafinat mancarurile dar au pastrat nealterata arta culinara romaneasca.
Indiferent ca esti din Muntenia, Moldova, Banat, Dobrogea sau Transilvania, ciorba iti este cunoscuta. Fiecare provincie istorica are un specific aparte care s-a mentinut, s-a completat si s-a imbogatit din punct de vedere sortimental si calitativ.
In Muntenia se regasesc ciorbele taranesti de vaca si porc si ciorba de burta. In aceasta zona ciorbele se fac din carne de pasare si vaca dar si din legume. Acrirea se face cu bors si se foloseste mult leusteanul, care le da un gust aparte.
In Moldova, ciorba se prepara din carne de oaie, curcan, gasca, gaina, fasole, cartofi, morcov, ceapa, rosii, ardei grasi etc. Se acreste cu bors . Ciorba de peste se regaseste si aici dar are multe verdeturi, este acrita cu bors de casa si se mananca cu mamaliga. Cele mai renumite sunt ciorba de potroace si borsul moldovenesc.
Ciorbele din Banat se dreg cu smantana sau iaurt si se condimenteaza cu tarhon sau marar. Supele se imbogatesc cu taitei de casa sau cu rantas. In aceasta zona la prepararea mancarurilor se foloseste mult carnea de porc, vaca, pasare si mai putin pestele. Cea mai cunoscuta este ciorba de perisoare.
Bucataria din Dobrogea este influentata in primul rand de fauna, de clima, dar si de bucataria orientala. La prepararea mancarurilor se foloseste mult pestele, vanatul si carnea de oaie dar si carnea de pasare, vaca si porc. Ciorbele se acresc cu bors, zeama de varza dar si otet, sunt realizate din legume si mai ales peste. Renumite sunt ciorbele pescaresti si ciorba de burta.
Ciorbele obtinute in bucataria din Transilvania, sunt grase, gustoase si bine condimentate. Ciorbele”se dreg” cu galbenusuri de oua, smantana si faina. Specific acestor ciorbe este tarhonul si foarte multe zarzavaturi. Transilvania este renumita pentru supa de varza cu smantana, ciorba ardeleneasca de porc sau vaca, ciorba de carne cu tarhon sau ciorba de fasole verde.